Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise)
„Celui mai ilustru Senior, Văzând și studiind îndeajuns probele tuturor celor care se pretind maeștri în arta de a inventa mașini de război și constatând că mașinile lor nu se deosebesc cu nimic de cele folosite în mod obișnuit, și mânuirea acelor instrumente nu este cu nimic diferită față de cele folosite în mod obișnuit: Mă voi strădui, fără a aduce vreun prejudiciu altei persoane, să dezvălui Excelenței Voastre anumite secrete, ce vor fi notate pe scurt mai jos. Apoi cu cea mai mare plăcere vi le voi pune la dispoziție pentru aprobare.”
Așa începe o scrisoare adresată lui Ludovico il Moro (1452–1508), Duce de Milano, de către Leonardo da Vinci. Ciorna acestei scrisori este păstrată la Veneranda Biblioteca Ambrosiana, în colecția cunoscută cu numele Codex Atlanticus, unde se regăsesc toate desenele și scrierile lui Leonardo.
Mai exact, este vorba de un CV pe care Leonardo l-ar fi trimis ducelui care dorea să angajeze ingineri militari. Leonardo a petrecut mai mulți ani la Milano, prima dată între 1482 și 1499, după care a revenit și a locuit în oraș între 1506 și 1513.
Într-o prezentare făcută de Veneranda Biblioteca Ambrosiana, se menționează:
„Această scrisoare, păstrată sub formă de ciornă, a fost făcută probabil în jurul anilor 1483–85. Aici, el menționează în mod deliberat nouă puncte unde își prezintă abilitățile ca inginer militar, descriind, la punctul zece, cât se poate de concis aptitudinile ca artist și arhitect. Cum poate ați observat, acesta nu este scrisul lui Leonardo: fiind conștient de faptul că nu scria frumos, probabil că i-a încredințat unui copist profesionist această sarcină. Nu știm dacă versiunea finală a scrisorii i-a fost trimisă lui Ludovico il Moro, ceea ce știm însă cu certitudine este faptul că mașinile de război pomenite de Leonardo le regăsim în cele mai faimoase desene militare ce apar în Codex”.
Leonardo și-a prezentat abilitățile inginerești în nouă puncte, iar la final a scos în evidență talentul artistic.
- Am un fel de poduri extrem de ușoare și puternice, adaptate pentru a fi transportate cu ușurință pentru urmărirea vrăjmașului atunci când fuge; altele, mai solide ce nu pot fi distruse prin foc și lupte, pot fi ridicate și plasate de asemenea cu ușurință. Cunosc și metode de a arde și de a distruge podurile dușmanului.
- Când un loc e asediat, știu cum se poate scoate apa din șanțuri și să fac o varietate nesfârșită de scări și alte obiecte pentru expediții militare.
- Dacă, din cauza înălțimii, fortificațiilor sau poziției unui loc, este imposibil, când se asediază un loc, să fie bombardat, am metode de a distruge orice fortăreață, chiar dacă aceasta a fost construită pe o stâncă, etc.”
- Pot face un tun ce se transportă ușor și poate arunca pietre mici ce se aseamănă cu o furtună; iar fumul acestora va provoca o mare teroare vrăjmașului, pagube și haos.
- Iar dacă bătălia se va da pe mare am tot felul de mașini eficiente în atac și în apărare; și corăbii ce rezistă atacului celor mai mari arme și pulberi și fum.
- Am și mijloacele de a face pasaje subterane înguste și întortocheate, săpate fără zgomot, chiar dacă ar fi nevoie să se treacă pe sub un șanț sau un râu.
- Voi face care acoperite, sigure și imposibil de atacat care, trecând printre inamici și artileria lor, vor distruge și cele mai puternice trupe. În spatele lor, infanteria va putea înainta aproape nevătămată și fără nici o piedică.
- Dacă este nevoie, voi face arme mari, mortiere și artilerie ușoară de cea mai bună calitate, practice și diferite de modelele ce se folosesc.
- Unde nu poate fi folosit tunul, voi crea catapulte și alte mașinării cu o eficacitate minunată și până acum necunoscute de alții. Pe scurt, în funcție de varietatea situațiilor, pot să inventez numeroase și nesfârșite mijloace militare pentru atacuri și apărare.
- În vremuri de pace, cred că pot egala pe oricare altul în arhitectură și în realizarea de clădiri publice și private și în a duce cursul unei ape dintr-un loc în altul.
Pot realiza sculpturi în marmură, bronz sau lut și de asemenea în pictură pot să fac orice, la fel de bine ca oricare altul, indiferent cine ar fi acesta. Și în plus, m-aș angaja să realizez calul de bronz ce va fi spre gloria nemuritoare și onoarea eternă a memoriei tatălui dumneavoastră, prințul, și a ilustrei Case de Sforza (n. se referă la statuia ecvestră pe care Lodovico a dorit să o construiască în memoria tatălui său, Francesco Sforza).
Și dacă vreunul dintre lucrurile numite mai sus pare cuiva imposibil de făcut sau de pus în practică, sunt gata să fac un experiment pe domeniul dumneavoastră sau în orice loc care va fi pe placul Excelenței Voastre, căruia mă recomand cu toată smerenia.
Născut în 15 aprilie 1452, într-un sătuc din Toscana, în apropiere de Anchiano, Leonardo da Vinci a fost întreaga viață preocupat de domenii diferite, de la mecanică la hidraulică, de la matematică la arhitectură și medicină, și a ajuns la invenții ciudate pentru vremea respectivă, cum ar fi parașuta, mașini de război sau pompe hidraulice, se amintește în prezentarea realizată de Veneranda Biblioteca Ambrosiana.
„Înainte de a fi faimos, înainte de a picta Mona Lisa și Cina cea de taină, înainte de a inventa elicopterul, înainte de a desena cele mai faimoase imagini ale omului, înainte de a fi toate aceste lucruri, Leonardo da Vinci a fost un armurier, un tip ce inventa tot felul de lucruri ce făceau bum-bum”, scria Marc Cenedella, fondator Ladders, cunoscut pentru consultanță în recrutare și management al carierei.
Cenedella a comentat, ca specialist, CV-ul lui Leonardo:
„Observați că nu spune despre realizări din trecut. Nu menționează lucrarea din capela sfântul Bernard (notă: nu a finalizat-o), nici nu trimite o listă lungă cu ce a construit în trecut.
Nu, el nu pomenește despre aceste lucruri, pentru că toate ar vorbi despre realizările lui și nu despre ceea ce avea nevoie Ducele.
În schimb, el îi arată potențialului angajator ce poate Leonardo să facă pentru el.
Acum imaginează-ți să fii Ducele de Milano și să primește această scrisoare magnifică de la un tânăr din Florența.
[…]
Îți poți imagina scenele ce se derulau în mintea Ducelui în timp ce ținea în mână scrisoarea și citea afirmațiile îndrăznețe ale lui Leonardo da Vince cu privire la talentele lui.”
Pe de altă parte, alți experți în cariere și recrutare nu s-au arătat (prea mult) impresionați de CV-ul lui Leonardo da Vinci; ei și-au exprimat părerea că i-ar fi greu să se angajeze cu un astfel de CV, deoarece un angajator probabil că nu s-ar uita a doua oară pe scurta și banala lui scrisoare de prezentare.