marți, 29 septembrie 2020

Leonardo da Vinci (1452-1519)

 Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452Vinci - d. 2 mai 1519Amboise)


În căutarea unui job. Leonardo da Vinci, înainte de a fi un artist faimos

„Celui mai ilustru Senior, Văzând și studiind îndeajuns probele tuturor celor care se pretind maeștri în arta de a inventa mașini de război și constatând că mașinile lor nu se deosebesc cu nimic de cele folosite în mod obișnuit, și mânuirea acelor instrumente nu este cu nimic diferită față de cele folosite în mod obișnuit: Mă voi strădui, fără a aduce vreun prejudiciu altei persoane, să dezvălui Excelenței Voastre anumite secrete, ce vor fi notate pe scurt mai jos. Apoi cu cea mai mare plăcere vi le voi pune la dispoziție pentru aprobare.”

Așa începe o scrisoare adresată lui Ludovico il Moro (1452–1508), Duce de Milano, de către Leonardo da Vinci. Ciorna acestei scrisori este păstrată la Veneranda Biblioteca Ambrosiana, în colecția cunoscută cu numele Codex Atlanticus, unde se regăsesc toate desenele și scrierile lui Leonardo. 

Mai exact, este vorba de un CV pe care Leonardo l-ar fi trimis ducelui care dorea să angajeze ingineri militari. Leonardo a petrecut mai mulți ani la Milano, prima dată între 1482 și 1499, după care a revenit și a locuit în oraș între 1506 și 1513. 

Veneranda Biblioteca Ambrosiana | Sursa: Veneranda Biblioteca Ambrosiana

Într-o prezentare făcută de Veneranda Biblioteca Ambrosiana, se menționează:

„Această scrisoare, păstrată sub formă de ciornă, a fost făcută probabil în jurul anilor 1483–85. Aici, el menționează în mod deliberat nouă puncte unde își prezintă abilitățile ca inginer militar, descriind, la punctul zece, cât se poate de concis aptitudinile ca artist și arhitect. Cum poate ați observat, acesta nu este scrisul lui Leonardo: fiind conștient de faptul că nu scria frumos, probabil că i-a încredințat unui copist profesionist această sarcină. Nu știm dacă versiunea finală a scrisorii i-a fost trimisă lui Ludovico il Moro, ceea ce știm însă cu certitudine este faptul că mașinile de război pomenite de Leonardo le regăsim în cele mai faimoase desene militare ce apar în Codex”.

CV-ul lui Leonardo da Vinci | Sursa: Veneranda Biblioteca Ambrosian

Leonardo și-a prezentat abilitățile inginerești în nouă puncte, iar la final a scos în evidență talentul artistic. 

  1. Am un fel de poduri extrem de ușoare și puternice, adaptate pentru a fi transportate cu ușurință pentru urmărirea vrăjmașului atunci când fuge; altele, mai solide ce nu pot fi distruse prin foc și lupte, pot fi ridicate și plasate de asemenea cu ușurință. Cunosc și metode de a arde și de a distruge podurile dușmanului.
  2. Când un loc e asediat, știu cum se poate scoate apa din șanțuri și să fac o varietate nesfârșită de scări și alte obiecte pentru expediții militare.
  3. Dacă, din cauza înălțimii, fortificațiilor sau poziției unui loc, este imposibil, când se asediază un loc, să fie bombardat, am metode de a distruge orice fortăreață, chiar dacă aceasta a fost construită pe o stâncă, etc.”

 

Unul dintre desenele lui Leonardo ce ilustrează perfect punctul patru | Sursa: Veneranda Biblioteca Ambrosiana

  1. Pot face un tun ce se transportă ușor și poate arunca pietre mici ce se aseamănă cu o furtună; iar fumul acestora va provoca o mare teroare vrăjmașului, pagube și haos. 
  2. Iar dacă bătălia se va da pe mare am tot felul de mașini eficiente în atac și în apărare; și corăbii ce rezistă atacului celor mai mari arme și pulberi și fum.
  3. Am și mijloacele de a face pasaje subterane înguste și întortocheate, săpate fără zgomot, chiar dacă ar fi nevoie să se treacă pe sub un șanț sau un râu.
  4. Voi face care acoperite, sigure și imposibil de atacat care, trecând printre inamici și artileria lor, vor distruge și cele mai puternice trupe. În spatele lor, infanteria va putea înainta aproape nevătămată și fără nici o piedică.
  5. Dacă este nevoie, voi face arme mari, mortiere și artilerie ușoară de cea mai bună calitate, practice și diferite de modelele ce se folosesc.
  6. Unde nu poate fi folosit tunul, voi crea catapulte și alte mașinării cu o eficacitate minunată și până acum necunoscute de alții. Pe scurt, în funcție de varietatea situațiilor, pot să inventez numeroase și nesfârșite mijloace militare pentru atacuri și apărare.
  7. În vremuri de pace, cred că pot egala pe oricare altul în arhitectură și în realizarea de clădiri publice și private și în a duce cursul unei ape dintr-un loc în altul.

 

Pot realiza sculpturi în marmură, bronz sau lut și de asemenea în pictură pot să fac orice, la fel de bine ca oricare altul, indiferent cine ar fi acesta. Și în plus, m-aș angaja să realizez calul de bronz ce va fi spre gloria nemuritoare și onoarea eternă a memoriei tatălui dumneavoastră, prințul, și a ilustrei Case de Sforza (n. se referă la statuia ecvestră pe care Lodovico a dorit să o construiască în memoria tatălui său, Francesco Sforza).

Și dacă vreunul dintre lucrurile numite mai sus pare cuiva imposibil de făcut sau de pus în practică, sunt gata să fac un experiment pe domeniul dumneavoastră sau în orice loc care va fi pe placul Excelenței Voastre, căruia mă recomand cu toată smerenia. 

Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452 – 2 mai 1519) | Sursa imagine: Britannica

Născut în 15 aprilie 1452, într-un sătuc din Toscana, în apropiere de Anchiano, Leonardo da Vinci a fost întreaga viață preocupat de domenii diferite, de la mecanică la hidraulică, de la matematică la arhitectură și medicină, și a ajuns la invenții ciudate pentru vremea respectivă, cum ar fi parașuta, mașini de război sau pompe hidraulice, se amintește în prezentarea realizată de Veneranda Biblioteca Ambrosiana.

„Înainte de a fi faimos, înainte de a picta Mona Lisa și Cina cea de taină, înainte de a inventa elicopterul, înainte de a desena cele mai faimoase imagini ale omului, înainte de a fi toate aceste lucruri, Leonardo da Vinci a fost un armurier, un tip ce inventa tot felul de lucruri ce făceau bum-bum”, scria Marc Cenedella, fondator Ladders, cunoscut pentru consultanță în recrutare și management al carierei.  

Cenedella a comentat, ca specialist, CV-ul lui Leonardo:

„Observați că nu spune despre realizări din trecut. Nu menționează lucrarea din capela sfântul Bernard (notă: nu a finalizat-o), nici nu trimite o listă lungă cu ce a construit în trecut.

Nu, el nu pomenește despre aceste lucruri, pentru că toate ar vorbi despre realizările lui și nu despre ceea ce avea nevoie Ducele.

În schimb, el îi arată potențialului angajator ce poate Leonardo să facă pentru el.

Acum imaginează-ți să fii Ducele de Milano și să primește această scrisoare magnifică de la un tânăr din Florența.

[…]

Îți poți imagina scenele ce se derulau în mintea Ducelui în timp ce ținea în mână scrisoarea și citea afirmațiile îndrăznețe ale lui Leonardo da Vince cu privire la talentele lui.”

Credit foto: wgbieber / via Pixabay

Pe de altă parte, alți experți în cariere și recrutare nu s-au arătat (prea mult) impresionați de CV-ul lui Leonardo da Vinci; ei și-au exprimat părerea că i-ar fi greu să se angajeze cu un astfel de CV, deoarece un angajator probabil că nu s-ar uita a doua oară pe scurta și banala lui scrisoare de prezentare.  

https://editiadedimineata.ro/in-cautarea-unui-job-leonardo-da-vinci-inainte-de-a-fi-un-artist-faimos/


luni, 28 septembrie 2020

Umbrele si umbrelute / variatiuni

 LE PARAPLUIE PAR GEORGES BRASSENS

Il pleuvait fort sur la grand'route

Eli' cheminait sans parapluie

J'en avais un, volé sans doute

Le matin même à un ami.

Courant alors à sa rescousse

Je lui propose un peu d'abri,

En séchant l'eau de sa frimousse

D'un air très doux ell' m'a dit : oui.

Refrain

Un p'tit coin d' parapluie

Contre un coin d'

Paradis

Elle avait quelque chos' d'un ange,

Un p'tit coin d'

Paradis

Contre un coin d' parapluie

Je n' perdais pas au change, pardi !

https://www.youtube.com/watch?v=JzF98TrRWJY


Blue Umbrella, Alex Katz 1972




                                    Pierre-Auguste Renoir, Les parapluies, 1883




Claude Monet, La Promenade ou La Femme à l'ombrelle, 1875



Gustave Caillebotte
Rue de Paris, temps de pluie, 1877



 Francisco de Goya, Scrisoarea, 1819



Antoine van Dyck : Portretul marchizei Elena Grimaldi, 1623



 Claude Monet, Femme au jardin, 1867



 Recueil de gravures de mode du XVIIe siècle de la collection Roger de Gaignières 



                              Ipolit Strâmbu, Femeie cu umbrela de soare, 1928


                                                                                          Francisco Goya, Umbrela, 1776-1778



                                         Edouard Manet, Jeanne (Primavara), 1881



                                                    Jacqueline Osborn, Umbrela, Sec.XX 



                                 Albert Edelfelt, Femeie cu umbrela de soare, 1886



                         La Mode illustrée Haute Couture, Dame a l'ombrelle, XIXe siecle



Giandomenico Polaiolo,  Plimbare in timpul verii, Fresca, Villa Valmarana ai Nani, 1757



               Georges Seurat, Un dimanche après-midi à l'Île de la Grande Jatte, 1884




                                             Paul Signac, Femme a L'ombrelle, 1893



  KORYUSAI, Isoda: Plimbare in zapada, sec.XIX



HARANOBU, sec.XIX



vineri, 25 septembrie 2020

quant'è bella giovinezza

"quant'è bella giovinezza che si fugge tuttavia"

Tineri din quattrocento

Botticelli, Tanar tinand un medalion, 1470-1480 

Un simț al stilului

Tunica simplă, dar elegantă, incheiata cu un rand de nasturi cusuti unul langa altul, cu doar o margine de cămașă albă vizibilă la guler, denotă statutul superior al modelului. Deși aparent modestă, culoarea închisă a tinutei sale era greu de obtinut si costisitoare, fiind considerată potrivită pentru un tânăr din inalta societate.


Pietro Perugino, Portretul unui tanar, 1495

Raffaelino del Garbo, Portretul unui tanar, 1495

Rafael, Portretul lui Pietro Bembo, 1506

Ghirlandaio, Portretul unui tanar, 1494


Ghirlandaio, Portretul unui tanar, 1477-78



Botticelli, Portretul unui tanar cu boneta rosie, 1477


Carlo Crivelli, Sf.Gheorghe, 1473


Giovanni Antonio Boltraffio - Portretul unui tanar, 1495-98

                                                Botticelli, Portretul unui tanar, 1483



joi, 24 septembrie 2020

Sandro Botticelli/ Tanar tinand un medalion / Licitatie la Sotheby’s

 Nepretuitul Botticelli

Sandro Botticelli: Tanar tinand un medalion

Sandro Botticelli (1445–1510), Portrait of a Young Man Holding a Medallion(between circa 1480 and circa 1485), Medium:tempera on panel, Dimensions:Height: 58.4 cm (22.9 in); Width: 39.4 cm (15.5 in)

A Sandro Botticelli portrait of a wealthy and handsome young man, described as one of the greatest Renaissance paintings remaining in private hands, is to appear at auction with an estimate of more than $80m (£63m).

Sotheby’s said it was the largest estimate for an old master painting it had ever set, a reflection of its importance and rarity.

“Our ‘Young Man’ is 550 years old, yet he looks like he could have strolled into our galleries this morning,” said George Wachter, Sotheby’s co-chairman of old master paintings. “He is a true beauty for the ages.”

The auction house believes it is one of the most significant portraits ever sold, up there with paintings such as Klimt’s Portrait of Adele Bloch-Bauer II, which sold for $87.9m in 2006 and Van Gogh’s Portrait of Doctor Gachet, which sold for $82.5m in 1990, then a world record.

Most Botticelli works are in the world’s greatest museums and only a dozen are portraits. Sotheby’s said its portrait, to be sold in New York in January, was as important as Portrait of a Man With a Medal of Cosimo il Vecchio de’ Medici in the Uffizi gallery in Florence, and Portrait of Giuliano de’ Medici at the National Gallery of Art in Washington DC.

The portrait, Young Man Holding a Roundel, is recorded as being in the collection of Lord Newborough at Caernarfon in Wales in the 1930s. It is believed to have been purchased by his ancestor Sir Thomas Wynn, the first Lord Newborough, while living in Tuscany.

It apparently hung in an anteroom unknown to the outside world, its importance unrecognised.

It was bought by a dealer who sold it to a private collector, whose heirs sold it at auction to the present owner in 1982 for £810,000.

Over the past 50 years it has had periods of extended loan to the National Gallery in London, the Metropolitan Museum of Art in New York, the National Gallery of Art in Washington and the Städel Museum in Frankfurt.

Experts said the young man’s face embodied the ideals of Renaissance beauty, while his wavy, centre-parted long hair would have been the height of fashion.

His tunic looks modest but its dark mauve colour would have been expensive to achieve and suggests he was wealthy and upper class.

The number of Botticelli paintings in the world would have been higher had the artist not fallen under the spell of the religious zealot Girolamo Savonarola. The artist burned several of his paintings in the “bonfire of the vanities” in 1497 but not, mercifully, the Birth of Venus and Primavera, two of the world’s most famous and popular paintings.

The identity of the young man is not known although the roundel – or medallion – that he holds depicting a saint probably contains as yet uncoded clues.

The roundel is particularly interesting and unusual in that it is an original 14th-century work attributed to the Sienese painter Bartolomeo Bulgarini, which was carefully inserted into the panel on which Botticelli painted his portrait.

One suggestion has been that Botticelli was deliberately contrasting the handsome vitality of the young man with the hoariness of the ageing saint.

Over the years it has been suggested that the young man could be Giovanni de’ Medici, brother of Lorenzo who was one of Botticelli’s most important patrons.

Sotheby’s said the portrait embodied the Florentine Renaissance but was also “timelessly modern” with its bold colours and simplicity.

“This is a painting that transcends the normal boundaries of the old master genre,” said Wachter. It was “one of the best preserved, most exquisite, classical Renaissance portraits that anyone could ever wish to own.”

Christopher Apostle, head of the auction house’s old masters department in New York, said no other painter evoked the golden age of the Florentine Renaissance more powerfully than Botticelli.

“His nymphs, goddesses, Madonnas and saints populate our imagination as representatives of the rebirth of science, art, and literature in a city that laid the foundation for the modern world.

“It is in his portraits, however, that Botticelli most clearly opens a window on to the world of Renaissance Florence – never more so than in Young Man Holding a Roundel, a painting that encapsulates the intellectual, courtly and humanistic virtues that define the Italian Renaissance.”

https://www.theguardian.com/artanddesign/2020/sep/24/

===================================================

Arts

https://edition.cnn.com/style/article/botticelli-portrait-sothebys-auction-intl-scli-gbr/index.html

One of the last privately-owned Botticelli portraits could sell for over $80M

Written by Lily Smith, CNN

Contributors Oscar Holland, CNN

A15th-century painting by early Renaissance painter Sandro Botticelli is expected to sell for over $80 million when it goes under the hammer in New York next year.

Believed to have been produced in the late 1470s or early 1480s, "Young Man Holding a Roundel" is one of the last known portraits by the Italian artist still in private hands, according to Sotheby's, which on Thursday revealed the artwork as part of its forthcoming Masters Week auctions.

The painting, which was bought by the current owner for just £810,000 (a little over $1 million in today's money) in 1982, depicts an unidentified young man holding a small circular painting known as a roundel. It has been loaned to a number of major museums over the past 50 years, including the National Gallery in London and New York's Metropolitan Museum of Art.


video



miercuri, 23 septembrie 2020

Juliette Gréco, supranumită “Muza din Saint-Germain des Prés”, a murit la vârsta de 93 de ani

 



23-09-2020 21:27

Cântăreața Juliette Greco a murit la vârsta de 93 de ani

Cântăreaţa franceză Juliette Gréco, supranumită “Muza din Saint-Germain des Prés”, a murit la vârsta de 93 de ani, anunţă Le Figaro.

Juliette Gréco, marea doamnă a cântecului francez, s-a născut pe 7 februarie 1927 la Montpellier. De peste 60 de ani, cu vocea ei caldă şi senzuală, artista franceză a interpretat piese care au fost compuse special pentru ea de unii dintre cei mai mari muzicieni ai Franţei - Jacques Prévert, Léo Ferré, Serge Gainsbourg, Jaques Brel şi Gérard Jouannest - soţul ei, transmite 

A devenit celebră în 1950 cu ”Si tu t’imagines” - un poem de Raymond Queneau, ale cărui versuri au fost puse pe muzică de Joseph Kosma. De atunci, succesul nu a mai părăsit-o. A interpretat piese care au devenit celebre, precum ”La Javanaise”, de Serge Gainsbourg, ”La Jolie Môme”, de Léo Ferré, ”La Chanson des vieux amants”, de Jacques Brel şi Gérard Jouannest.








Muza din Saint-Germain des Prés”,


Charles Trenet - Coin de rue 

Je me souviens d'un coin de rue
Aujourd'hui disparu
Mon enfance jouait par là
Je me souviens de cela
Il y avait un' palissade
Un taillis d'embuscades
Les voyous de mon quartier
Venaient s'y batailler
À présent il y a un café
Un comptoir tout neuf qui fait de l'effet
Une fleuriste qui vend ses fleurs aux amants
Et même aux enterrements
Je revois mon coin de rue
Aujourd'hui disparu
Je me souviens d'un triste soir
Où le cœur sans espoir
Je pleurais en attendant
Un amour de quinze ans
Un amour qui fut perdu
Juste à ce coin de rue
Et depuis j'ai beaucoup voyagé
Trop souvent en pays étrangers
Mondes neufs constructions et démolitions
Vous me donnez des visions
Je crois voir mon coin de rue
Et soudain apparus
Je revois ma palissade
Mes copains mes glissades
Mes deux sous de muguet de printemps
Mes quinze ans... mes vingt ans
Tout ce qui fut et qui n'est plus
Tout mon vieux coin de rue.

 (Charles Trenet - 1954) 

 

La maison traditionnelle japonaise

Mână în mână

la altarul shintō -

casă de piatră