Kenio Fuke Jardim das rosas
La capatul drumului ne asteapta un trandafir
Un gand infloreste intrun
ungher al mintii:
Gandul 1: cartile sporesc singuratatea.
Gandul singular, ramas cu el insusi, simte
ca e sarac.
Si atunci inmugureste, indoindu-se. Asa se
naste, prin auto-geneza:
Gandul
2: cartile combat singuratatea.
======================================
La belle jardinière uda gandul la radacina si intra in joc, dar nu
oricum ci cu gratie: in loc de pas de
deux - pas de trois.
=======================================
Gând 1. Cărțile sporesc bucuria singurătății.
Gând 2. Cărțile anulează haosul
singurătății.
Gând 3. Singuratatea sporește bucuria haosului.
===============================================
Primul gradinar constata ca
Gandului 3 parca ii lipseste ceva. Isi da seama ca el ar trebui sa cuprinda
(G1+G2) adica sa aiba genomul complet.
Deci: elementele componente fiind:
a) Cartile
b) Un binom antitetic (Sporire +
anulare)
c) Al doilea binom antitetic (Haos+bucurie)
d) Singuratatea
-----------------------------------
Gândul 3 ar trebui re-formulat cam asa: (d+a) x (b+c)
Rezultatul ar fi:
Singuratatea si Cartile sporesc pana la anulare bucuria haosului
Explicare:
Singuratatea si Cartile sporesc
(amplifica) bucuria haosului (a infinitului neordonabil, de tipul Aleph-ului
borgesian) pana la pragul critic la care bucuria
haosului se rastoarna in reversul ei, devenind disperarea ordinii.
Bucuria haosului e euforia libertatii de a gandi orice si de a face
orice.
Disperarea ordinii e amaraciunea descoperirii ca o suita de multimi
dezordonate nu compun o dezordine infinita (si libera) ci repetitia unor
dezordini in cadrul unei ordini careia trebuie sa i te supui. Ordinea poate
primi nume diferite: Dumnezeu, trib, matematica, arta, joc, prietenie, muzica.
Multimile (matematice) nu sunt
de capul lor
Dezordinea se supune ordinii.
Orice multime de multimi dezordonate formeaza o multime ordonata.
Reciproca nu e valabila, caci orice multime de multimi ordonate
este tot o multime ordonata.
Aici isi face aparitia
trandafirul: „Die Rose ist ohne Warum. Sie blühet, weil sie blühet. Sie achtet
nicht ihrer selbst, fragt nicht, ob man sie siehet“. Angelus Silesius
(1624-1677)
(“Trandafirul exista fara de ce?;
el înfloreşte pentru că înfloreşte. Nu ţine cont de el însuşi, si nu se
intreaba dacă cineva îl priveşte”).
Prin urmare: chiar daca
trandafirul infloreste fara DE CE, totalitatea trandafirilor care infloresc are
un raspuns la DE CE. Acest raspuns este: DE ACEEA.
=============================================
Omul care si-a construit de mic
copil coliba gandirii personale din mii de paie pe care scrie de ce, intalneste o prezenta (roza) a
carei finalitate nu o poate intelege, pentru ca nu sta in raza niciunui de ce.
Lectia muta a trandafirului
Atunci el se mira (din nou de ce) dupa care inclina capul si
intelege (fara de ce)
=============================
Si acum sa privim ghirlanda:
A-B-C-D
===========================
A
Gand 1: cartile sporesc
singuratatea.
Gand 2: cartile combat singuratatea.
================================================================
B
Gând 1. Cărțile sporesc bucuria singurătății.
Gând 2. Cărțile
anulează haosul singurătății.
Gând 3. Singuratatea sporește
bucuria haosului.
==============================================================
C
Singuratatea si
Cartile sporesc pana la anulare bucuria haosului
Pentru ca, din
fericire, trandafirul exista fara de ce.
===============================================================
D
CARTILE, OMUL SI
SINGURATEA AU NEVOIE DE UN TRANDAFIR CARE SA-I INTELEAGA.
================================================================
Coda
Din fericire, Trandafirul
intelegator exista.
Din nefericire, trandafirul acesta e din specia Roza orelor tarzii.
================================================================
