Ce simple devin ,citeodata,toate.Citeva ingrediente* obligatorii si toate se aseaza... (*un prieten,o muzica, o imagine,un gind bun,o vorba buna) Incep sa cred in desprinderea din glod.
Privesc in jos la neagra baltă
Cum mi se scurge glodul de pe degete
Si umerii se-ață far' sa pregete
Si eu mă simt înaltă
( poemul despre desprinderea din glod cuprinde decorul in care poetul isi vede degetele si umerii in acelasi timp si doua rime rare degete/pregete si baltă /înaltă. El,poemul,răspunde la nevoia confruntării in ars poetica a poetului.Punct.)
Se aude rîsul tau peste mări si țări ! Eu nu stiu sa rîd,cîteodată ma hlizesc cu ochii In zare...
Mai trimite-mi,crezi sau nu,m-ai scos din glod !!D.
Pe 16.08.2017 19:08, "Magiru Ion" <magiru_ion@hotmail.com> a scris:
Iau asupra-mi, cu încîntare,toata încărcătura gîndului,toate urările si adaug speranța împlinirii.Regăsesc aici un gînd mai vechi al meu,dar eu, cu " tarele neamului " ,ma tocmesc cum se cuvine. Ziceam ca " nu vine-nu plec",din nevoia de a clarifica niste lucruri.Nu ma gîndeam la azurul lichidelor,mai mult la mersul desculta prin iarbă, cafeaua,ce muzica pune,sa-mi lase auzul,sa dispară usile,...tot felul...Acum trec in intelegere sa-mi lase si văzul,sa te vad cind vii !!!Am sa pun si eu ordine in ginduri,dar întâi sa le am.
Khayyám,Hafiz si Ion au descoperit secretul etern al fericiriiLanga mare, langa mare,Viata are gust de sare.Vara nu se mai termina,Viata-i o lumina lina.Cu-o cafea si-un pic de vin,Omul simte ca-i divin...Ion
Iau asupra-mi, cu încîntare,toata încărcătura gîndului,toate urările si adaug speranța împlinirii.Regăsesc aici un gînd mai vechi al meu,dar eu, cu " tarele neamului " ,ma tocmesc cum se cuvine. Ziceam ca " nu vine-nu plec",din nevoia de a clarifica niste lucruri.Nu ma gîndeam la azurul lichidelor,mai mult la mersul desculta prin iarbă, cafeaua,ce muzica pune,sa-mi lase auzul,sa dispară usile,...tot felul...Acum trec in intelegere sa-mi lase si văzul,sa te vad cind vii !!!Am sa pun si eu ordine in ginduri,dar întâi sa le am.
D.
Pe 03.07.2017 20:01, "Magiru Ion" <magiru_ion@hotmail.com> a scris:
Draga Didi,Nu te nelinisti. Sunt sanatos (excluzand unele probleme minore cu articulatiile), foarte linistit (exceptand imprecatiile la adresa guvernantilor – reflex vechi si...benign, in spatiul nostru), foarte fericit (fac exact ce-mi place: citesc, studiez istoria Europei in secolele XVI, XVII, ma adancesc in bibliografia studiilor despre nazism si comunism-cele doua bolgii ale raului fara fund - si atunci simt ca fericirea mea (a noastra)- poate fi distrusa intr-o clipa), rasfoiesc albume (arta flamando-olandeza, arta italiana si franceza), vad filme istorice din anii 60-70: Becket, Ana celor o mie de zile, Leul in iarna, Un om pentru toate anotimpurile), ratacesc pe internet in cele mai neverosimile zone (Extremul Orient, China, Japonia), ma afund in timp (Sumer, Asiria, Babilon Palestina), cumpar carti cu pret redus (o,oo1 &) de la librarii online din Anglia si America si le venerez in tacere.Mesajul meu anterior trebuie contextualizat si inteles in felul urmator:
- Sunt atras magnetic de orice suprafata lichida de nuanta azurie.
- Starea mea de fericire presupune existenta adiacenta a unei mese pe care sta o carte si o cana (ceasca) cu ness.
- Gandul finitudinii (nu prea mai ai timp sa citesti cele 10.000 de carti pe care le ai trecute in raboj) nu ma intristeaza de fel, pentru ca e contrat de...
- Gandul linistit al continuitatii (le vei citi dincolo, nu exista alta alternativa acceptabila).
- Sentimentul ca aceasta ocupatie euforica se va prelungi la infinit, desi nebulos, este pentru mine o certitudine.
- Daca nu se vor intampla cele de mai sus, nu voi fi dezamagit. Inseamna ca cel cel care a creat marea azurie, cartile, pictura, filmele, greseste pe undeva, intr-o parte esentiala a creatiei sale, lasand lucrari incepute si necontinuate.
- Desigur, in ipoteza in care evenimentele de la p.4-5 se vor produce, corespondenta noastra emailata va continua, pentru ca (probabil) vom fi plasati in zone distincte ale lumii de azur.
- In consecinta adresele noastre de dupa vor avea (probabil) forma urmatoare: duh_ astral @ azur.com catre zori_aurii@ empireu.com
Drept urmare, iti urez clipe albastre - sau, ma rog, conform preferintelor cromatice proprii.Mare, carte, briza, muzica ritmata a valurilor, cafea, absenta oricarui gand despre viitor si inerentele lui dileme si probleme, fericirea pentru care nu exista un nume dar care se ascunde in multele sinonime ale gandului simplu: exist!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu