“Putin e pur și simplu stupid când vorbește despre denazificare. Ar trebui să ia exemplu de la Odesa” – filosoful francez Bernard-Henry Levy, din marele oraș de la Marea Neagră cu un important trecut și prezent evreiesc
Levy a avertizat de mult despre expansionismul rusesc. Filosoful, de origine evreiască sefardă, născut acum 73 de ani în Algeria, a explicat într-un interviu acordat publicației Jewish Chronicle din Londra motivul aflării sale la Odesa.
“Pentru că am cunoscut orașul pe timp de pace. Am niște prieteni acolo. Mi-am făcut monologul despre Europa pe scena operei. Și mi-a frânt inima să știu că acolo avea loc un asemenea război. Am vrut să arăt solidaritate. Și am vrut să fiu martor. Acest conflict este atât de absurd! Atât de lipsit de sens! Cum poate acest paranoic Putin să vorbească despre denazificarea unuia dintre cele mai strălucite orașe, din întreaga lume, modelate de spiritul și cultura evreiască?”, exclamă Levy.
El menționează și trecutul tragic al evreilor din Odesa, legat de un masacru comis de forțele ocupante românești în 1941.
“M-am întâlnit cu Roman Shvarcman, un bătrân, supraviețuitor al Holocaustului, care este vicepreședinte al comunității evreiești. Am petrecut timp împreună la memorialul Holocaustului. Am deplâns victimele naziștilor români din 1941. Și i-am onorat pe cei 200, de Drepți între Popoare care își au numele menționate în mijlocul pieței. Acesta a fost unul dintre cele mai emoționante momente pentru mine… Apropo, este o altă dovadă a prostiei totale a lui Putin când vorbește despre o „denazificare” a Ucrainei. Ar trebui, în schimb, să se inspire din acest exemplu. Ucrainenii au făcut o treabă foarte bună de amintire. Iar evreii, până la acest război, au fost fericiți la Odessa.”, spune Levy.
Filosoful francez spune că în oraș se simte anxietatea, cu zvonuri de atacuri din partea marinei ruse, cu alerte în fiecare noapte și familii care petrec nopți întregi în adăposturi, dar în același timp el se declară uimit de spiritul de rezistență al locuitorilor orașului.
“Aici este în joc viitorul Europei. Și a lumii libere. Nimic mai puțin. Putin a pierdut deja. Și, dacă va câștiga, va domni peste o țară transformată în ruine. Poți numi asta o victorie?”, întreabă retoric Levy.
El susține cererea președintelui Volodimir Zelenski de impunere a unei zone de interdicție aeriană în Ucraina
Să spunem că reușește: care sunt consecințele pentru democrație și sistemul internațional bazat pe reguli? Dar ce le răspunde el celor care susțin că această măsură ar mări riscul celui de-al treilea război mondial și un posibil conflict nuclear?
“Că vor avea, după cum spunea Churchill, atât dezonoare, cât și război. Oricum, cum poate trăi o lume civilizată cu o astfel de sabie Damocles deasupra capului? Dacă nu-l oprim pe Putin acum, Putin va amenința Moldova, Polonia, Lituania. Și vom spune din nou: Dacă rezistăm, riscăm un conflict nuclear…’ ”, răspunde el.
========================================================================
Odessa, une ville de la mer Noire où les bombes ont déjà commencé à causer des dégâts, abrite le magnifique théâtre académique national d'opéra et de ballet d'Odessa. Il accueille plus de 1 600 invités dans son intérieur somptueux et est l'un des plus beaux du pays, avec de grandes fontaines à l'avant. La majeure partie du bâtiment de style baroque actuel a été construite en 1877, bien que la rénovation la plus récente remonte à 2007.
=========================================================
Odesa
| Odesa | |||
| Одеса | |||
| — Oraș regional — | |||
 Imagine-colaj a atracțiilor turistice din oraș | |||
| |||
  Odesa Odesa (Regiunea Odesa) | |||
 Odesa Odesa (Ucraina) | |||
| Coordonate: 46°25′00″N 30°44′00″E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Ucraina | ||
| Regiune |  Odesa | ||
| Raion |  Raionul Odesa | ||
| terîtorialna hromada[*] | Odeska miska hromada[*] | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 162.42 km² | ||
| Altitudine | 40 m.d.m. | ||
| Populație (2015)[1] | |||
| - Total | ▼1.010.490 locuitori | ||
| - Densitate | 4,24 loc./km² | ||
| Fus orar | UTC+3 | ||
| Cod poștal | 65000–65480 | ||
| Prefix telefonic | 048 | ||
 | |||
Odesa sau Odessa (în ucraineană Одеса, transliterat: Odesa, în rusă Одесса, transliterat: Odessa, în greacă Οδησσός, transliterat: Odissós, în turcă Hacıbey) este un important oraș și port ucrainean situat în nord-vestul Mării Negre, este, totodată reședință a regiunii omonime. Populația orașului număra 1.010.500 de locuitori la 1 august 2015.[1]
Este, de asemenea, o importantă stațiune turistică.
În antichitate, o colonie grecească, Νικόνιων - Nikonion, se ridica în împrejurimile orașului actual. Aceasta dispare în secolul IV e.n., odată cu năvălirile gotice și hunice. În perioada evului mediu timpuriu prin teritoriul actual al regiunii Odesa au trecut mai multe popoare migratoare: bulgari, maghiari, pecenegi, cumani, tătari și altele. În evul mediu se întemeiază satul Moldoveanca, alcătuit din moldoveni, care devine ulterior un cartier al Odesei. În perioada otomană se ridica în zonă cetatea Hacıbey, parte a regiunii Edisan. În timpul războiului ruso-turc din 1787–1792, la 25 septembrie 1789, un detașament de forțe rusești sub comanda lui Ivan Gudovici a cucerit cetățile Hacıbey și Ieni Dunia care în 1792 sunt cedate Imperiului Rus. Orașul actual își începe atunci existența, primind denumirea greacă Οδησσός, transliterată Odessos, care în Antichitate era numele actualului oraș Varna din Bulgaria, și care se referă la Odiseu, fiind feminizat la cerința țarinei Ecaterina a II-a.[2] Deoarece o parte a trupelor a fost sub comanda unui spaniol aflat în serviciul imperiului rus, generalul maior José de Ribas, după care s-a dat numele străzii principale din Odesa de astăzi, Deribasivska (Deribasovskaia în rusă).
Perioada țaristă
Rusia a anexat zona ca urmare a Tratatului de la Iași din 1792, ea devenind o parte din așa-numita "Novorusia" (Noua Rusie). Orașul a fost proiectat de inginerul F. Devollan la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Orașul a fost colonizat cu diferite etnii: ruși, ruteni, bulgari, evrei, germani, armeni, greci pontici, precum și români moldoveni în zona denumită Moldoveanca, atunci în afara limitelor oficiale ale orașului.
Noul oraș s-a dezvoltat rapid datorată activității Ducelui de Richelieu, un francez în slujba Imperiului Rus, guvernator al orașului între 1803 și 1814. Acesta, care fugise de Revoluția Franceză, fusese ofițer în armata Ecaterinei a II-a împotriva turcilor și a fost însărcinat cu proiectarea orașului și facilităților sale de organizare și de infrastructură. El este considerat unul dintre părinții fondatori ai Odesei, împreună cu un alt francez, contele Alexandre-Louis Andrault de Langeron, care i-a succedat în funcție.[3] Richelieu este comemorat cu o statuie de bronz din 1828, un proiect realizat de Ivan Martos.
Între 1819–1859 Odesa a fost un port liber (port franc) și ca oraș era pe locul patru în Imperiul Rus după Moscova, Sankt Petersburg și Varșovia. A devenit vatra unei populații extrem de diversă de negustori albanezi, armeni, bulgari, francezi, germani, greci, italieni, evrei, polonezi, ruși, ucraineni și multe alte naționalități. Numeroasele minorități etnice au dat nume la multe străzi, ca, de exemplu, Franțuzskaia (franceză), Italianskaia (italiană), Grețiaskaia (grecească), Evreiskaia (evreiască), Arnautskaia (albaneză). Caracterul său cosmopolit a fost sursa de inspirație pentru marele poet rus Aleksandr Pușkin, care a trăit, în exil, la Odesa între 1823-1824. În scrisorile sale a scris că Odesa a fost un oraș unde aerul este plin de toată Europa, unde este vorbită franceza și unde există cărți europene și reviste de citit”. Dezvoltarea orașului a fost întreruptă de războiul Crimeeii, între 1853–1856, în timpul căruia a fost bombardat de forțele navale britanice și franceze. În 1866 orașul a fost legat pe calea ferată cu Kiev și Harkov, precum și cu Basarabia, de unde importa grâne și merinde, iar mai departe cu Iași, România.
În Odesa a trăit o mare și prosperă comunitate evreiască ajunsă la apogeu în secolul al XIX-lea, astfel că, în 1897, populația evreiască a fost estimată la circa 37% din populație.Ea a suferit repetate pogromuri înanii 1821, 1859, 1871, 1881 și 1905, în urma cărora mulți evrei au părăsit orașul, în general spre Constantinopol, Palestina, Franța și Statele-Unite.
Populația municipiului conform recensământului din 1897 era de 403.815 locuitori, având următoarea structură etnică:[4]
| Grup etnic | Populație | % Procentaj |
|---|---|---|
| Ruși | 198.233 | 49,1% |
| Evrei | 124.511 | 30,8% |
| Ucraineni | 37.925 | 9,4% |
| Polonezi | 17.395 | 4,3% |
| Germani | 10.248 | 2,5% |
| Greci | 5.086 | 1,2% |
| ––––––––––––––– | –––––––– | –––––––– |
| Moldoveni [români] | 488 | 0,12% |
| alții | 9.929 |
Odesa interbelică
Locuitorii din Odesa au avut mult de suferit din cauza războiul civil rus (1917–1922) care i-a dezbinat, rușii fiind împărțiți între „albi” (țariști) și „roșii” (comuniști), ucrainenii între „radiști" (naționaliști) și „mahnoviști” (anarhiști), evreii și celelalte minorități luând partea unora sau altora dintre aceste forțe, fără să uităm forțele de ocupație germane (aprilie-noiembrie 1918) și anglo-franceze (1919-1922). La începutul anului 1918, orașul a fost capitala Republicii sovietice odesite condusă de Vladimir Iudovski și de Nikolai Krîlenko care au împușcat cu mitraliere, cu familii cu tot, o bună parte din burghezia și clasa medie a orașului, măcelărind și toți foștii militari țariști, aceștia din urmă pe bordul navei de război „Almaz”, fie dezbrăcați și stropiți cu furtunul pe o temperatură de minus 20°C până la îngheț, fie arși de vii în cazanul navei.[5] Încă o parte însemnată din populație dispare în anii de foamete provocată de guvernul sovietic (1921-22 și 1931-33), fie murind de inaniție, fie părăsind orașul în nădejdea, în general zadarnică, de a găsi de mâncare în altă parte.[6] Înainte ca orașul să fie ocupat de trupele române, în 1941, o parte din populația orașului, industria, infrastructura, precum și toate obiectele de valoare culturală au fost transportate în regiunile interioare ale URSS și, în retragerea lor, unitățile Armatei Roșii au distrus, pe cât posibil, facilitățile portuare din oraș. La aceste tragedii sovietice, cucerirea orașului de către Armata română, în anul 1941 mai adaugă încă una, prin masacrul a mai multor mii de evrei rămași în oraș, acuzați de guvernul lui Ion Antonescu că ar fi stat unanim în spatele atentatului partizanilor sovietici din 22 octombrie 1941 împotriva comandamentului român.
Odesa în Al Doilea Război Mondial
După ofensiva dezastruoasă pentru cucerirea orașului Odesa, conducătorul statului Ion Antonescu, atribuie pierderile grele ale Armatei române, precum și atentatul din 22 octombrie 1941, evreilor și rromilor din oraș, ordonând guvernatorului Gheorghe Alexianu și generalilor Iosif Iacobici și Nicolae Macici să ia măsuri împotriva lor. În urma acestui ordin, în perioada octombrie 1941 – martie 1942[7], jandarmeria și armata română au masacrat la Odesa circa 25 000 de civili, dintre care 23.000 evrei, bărbați și femei, bătrâni și copii. Alți aproximativ 45.000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în Lagărul de concentrare Bogdanovca, unde au fost uciși în decembrie 1941 și ianuarie 1942.[8]
În timpul bătăliei din aprilie 1944, Odesa, asediată și bombardată de armata sovietică, a suferit din nou numeroase victime și grave daune. La 10 aprilie 1944, orașul a fost în cele din urmă recucerit de Armata Roșie.
Charles King,Odessa. Geniu si moarte intr-un oras al visurilor, Cartier, 2019
O istorie fascinanta... O tesatura bogata de romantism, tragedie si adaptabilitate, Odessa surprinde fiecare nuanta a legendarului oras de la Marea Neagra, oferind o fertila meditatie asupra provocarilor permanente intr-un cosmopolis multicultural. - Dorri Olds
In noua sa lucrare scrupulos documentata, King readuce la viata istoriile rusilor, evreilor, turcilor, grecilor, italienilor, germanilor si romanilor, care alcatuiesc „orasul in chintesenta amestecat” Odessa. Abilitatea lui King de a devoala secretele orasului – atat frumoase, cat si respingatoare – ofera o prisma fascinanta prin care acestea sa poata fi observate. - Publishers Weekly
O carte minunata plina de curaj epic, de o admirabila eruditie, care face o sagace separare intre mit si ceea ce s-a intamplat in realitate. Capacitatea Odessei de a rade de sine insasi si scepticismul ei evident fata de marile narative ale istoriei sunt printre motivele importante de a va delecta citind despre soarta acestui oras, sub indrumarea delicata si vibranta a lui King. - Peter Demet
==============================================================================
O CĂLĂTORIE LA ODESA. CU UN SINGUR S.
Unele orașe se lasă așteptate. Odesa face parte dintre ele, pentru că nu a fost până acum o destinație la care să mă gândesc. În ucraineană numele orașului se scrie cu un singur S. În rusă și engleză cu 2. Am decis să-l scriu cu unul singur, pentru că așa fac localnicii.
Am descoperit Odesa de curând, pentru că Tarom are, din 31 octombrie, cursă directă acolo. Un bilet este 123 de euro dus întors cu toate taxele incluse.
Orașul m-a surprins plăcut și m-a uimit.
Odesa era, pentru mine, un nume de oraș citit în cărți pe care l-am asociat cu un loc îndepărtat fără nicio legătură cu stilul meu. Am aflat, vizitându-l, că are o legătură….
Să mă explic: îmi plac străzile largi pavate cu piatră cubică (de care mi-e dor și care nu se mai află prin București în multe locuri), îmi plac clădirile joase și casele vechi.
Odesa e plină de parcuri, de copaci, de verde. Orașul are 130 de clădiri- monumente istorice (păcat că numai 30 au fost renovate până acum).
Străzile sunt largi și platanii bâtrâni care le străjuiesc dau o senzație de parc continuu, de romanț și candoare.
Istoria orașului nu este una foarte veselă, dar locuitorii se mândresc cu un simț al umorului căruia i-au dedicat chiar o grădină cu sculpturi și băncuțe unde poți citi, te poți plimba. Statuile sunt dedicate scriitorilor și oamenilor de cultură pe care orașul îi iubește.
Faine sunt plimbările pe faleza înaltă unde aleile, și copacii, și florile, și statuile contribuie la acest good vibe pe care l-am remarcat în Odesa. De la monumentul ridicat în amintirea Ducelui de Richeliu, numit de Țarul Alexandre I, Guvernator al orașului pe la 1800 și ceva, coboară treptele Potemkin devenite celebre după ce Sergei Eisenstein a făcut filmul Submarinul Potemkin.
Cerul este peste tot deasupra orașului, nu e fragmentat de zgârie nori, sau acoperișuri stridente. Și nu știu dacă asta se datorează conștiinței localnicilor sau faptului că vechile clădiri au fost construite cu piatră de calcar care nu suportă decât presiunea a maximum 3 etaje, altfel se sparg.
Energia asta bună a locului vine și din toleranța cu care sunt tratați locuitorii de diversele etnii și culte religioase.
Odesa poate fi o foarte agreabilă destinație culturală. Pe lângă muzee, Opera este în sine e de văzut- e a treia ca frumusețe din lume, după Paris și Viena.
Am aplaudat baletul Don Quijote, bine și profesionist lucrat și pus în scenă. Clădirea e frumoasă, impunătoare, cu detalii aurite și filigranate.
Sunt peste 350 de hoteluri în Odesa, din care Hotel Bristol și Hotel de Paris mi-au atras atenția. Hoteluri de 5 stele, a căror istorie se înscrie în cea a orașului pe care -cum, nu?- turiștii îl numeau Micul Paris, acum o sută de ani.
Odesa are peste 1000 de cafenele și restaurante. Dar nu există o bucătărie specifică locului. Pentru că Odesa este multiculturală, bucătăria ei este un fusion între bucătăriile grecești, evreiești, turcești, rusești… Un restaurant de fine dinning este Bernardazzi, după numele unui foarte cunoscut arhitect din secolul 19 care a lucrat în Odesa și în Chișinău.
În concluzie, orașul merită văzut, vara este mult mai animat și cred că-i mai piere din romantismul pe care eu l-am simțit în plină toamnă. Sunt 45 de km de plajă, plus un delfinariu excepțional.
E de vizitat și Muzeul Cognacului. Băutura produsă de Shustov în zona Odesei a fost prezentată la Expoziția Internațională de la Paris în 1900 și a primit Marele Premiu, dar și dreptul de a folosi denumirea de Cognac. Nu exista băutură mai populară din această categorie în imperiul rus.
În muzeu este o distilerie de 150 de ani care oferă posibilitatea unor degustări, are și un magazin cu produse exlcusive.
https://cristinastanciulescu.ro/experiente/o-calatorie-la-odesa-cu-un-singur-s/
==================================================================
Descriere - Tino Neacsu, Odesa - seductie si pasiune, Editura UNIVERSITARA, 2017
1 De la Vest la Est/11
2 Ce e dincolo de granita UE? /16
3 Agonie si extaz / 23
4 Primul oras turistic din istoria Imperiului Rus / 28
5 De la Hagibey la Odesa si mai departe / 35
6 O cafea la Catedrala / 41
7 Ti ocen krasivaya devuska!/ 48
8 O mita exotica / 54
9 Ecaterina cea Mare sau Karl Marx? / 62
10 Un francez la Marea Neagra / 70
11 Ducele Odesei / 74
12 Treptele Potemkin / 79
13 Hollywoodul de la Marea Neagra / 87
14 Golful Odesei /93
15 De la Paris la Odesa /97
16 Un exilat celebru / 103
17 Viceregele/ 107
18 Razboiul Crimeii / 112
19 Cum e cu Cetatea Alba?/117
20 Casatoria secreta/ 122
21 Omul nostru din Odesa /134
22 Misterele Odesei / 140
23 Moldavanka / 148
24 Romanii si Odesa / 154
25 Odesa, oras evreiesc / 160
26 Gangsterii din Odesa/ 167
27 Bond. James Bond. / 172
28 Ultima colonie italiana de la Marea Neagra / 180
29 Proiectul grecesc / 187
30 Si eu am fost in Arcadia/ 191
31 Limanul Nistrului / 197
32 Istoria a la russe / 201
33 Oare ce mocneste prin cenusa imperiului? / 207
34 Bugeacul, file de poveste / 212
35 Odesa - fapte si cifre/ 217
Nr. pagini: 234
Anul aparitiei: 2017
====================================================================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu