T.S. Eliot / The Waste Land
(Tărâmul Pustiit I. / Înmormântarea Morților)
"Ce sunt rădăcinile acelea care se încaieră, ce ramuri
odrăslesc
Din acest gunoi pietros? Fiu al omului,
Nu poți spune sau ghici, pentru că tu nu cunosti
Decat un mușuroi de oglinzi sparte în care bate soarele,
Și copacul uscat nu dăruie adăpost, nici greierele liniște,
Nici în piatra seacă nu clipocește apa."
Ucraina
"Noi suntem oameni găunoşi
Suntem oameni împăiaţi
Sprijinindu-ne unul de altul
Cârpe umplute cu paie. Vai, iată!
Glasurile noastre, când
Şoptim laolaltă
Sunt stinse şi fără înţeles."
Ca vântul prin iarba uscată.
„Iată-mă, un bătrîn într-un anotimp secetos,/ Ascultînd ce-mi citeşte un copil, aşteptînd ploaia./ Eu n-am fost nici la porţile fierbinţi,/ Nici n-am luptat scăldat în ploaia caldă./ [..] Eu – un bătrîn,/ O minte amorţită prin locuri bătute de vînt“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu