luni, 19 octombrie 2020

Aventuri la Roma

Piata Barberini, la Fontana del Tritone. In imobilul din dreapta, cu ani in urma, functiona un birou de schimb valutar, prietenos cu romanii.

Arta portretului, una dintre caracteristicile fabricării monedelor romane din epoca clasică (sesterțiu emis sub Traian, la Roma, în anul 105, oricalc; avers: IMP CAES NERVAE TRAIANO AVG GER DAC P M TR P COS V P P Capul lui Traian laureat, spre dreapta, drapat ușor; revers: S[enatus] P[opulus]Q[ue] R[omanus] OPTIMO PRINCIPI; Traian, în armură, călare pe un cal în galop, spre dreapta, calcă în piciore un războinic dac, cu suliță, căzut la pământ. În exergă: S[enatus] C[onsulte])

Aventuri romane. Anche noi siamo romani!

Cu multi ani in urma, doi daci romanizati, A. si I. M., ajung cu mari eforturi pecuniare, la Roma, caput mundi. Gioia infinita! Dar valuta (finită) se termina si cei doi peregrini incearca sa schimbe niste prapaditi de lei romanesti in moneda europeana. Prima banca iesita in cale raspunde solemn: -No !; a doua banca se incrunta si raspunde tot -No!; ajunsi la a treia banca, situata  in fata unei bazilici fara nume, soptim timizi: -Ci scusi, possiamo cambiare lei in euro? Functionarul ne solicita, tacut, o bancnota, o priveste atent, cu vadit interes profesional, apoi se intoarce spre un coleg si i-o arata, cu aer amuzat: - Gianni, guarda, i famosi lei romeni !

Arboram o mina calma. Suntem daci, desigur, dar suntem demni, precum captivii de pe arcurile de triumf ale imperiului.

Functionarul roman, redevenit politicos, se adreseaza afabil catre cei doi daci, vizibil intristati: -Ci dispiace, ma non cambiamo lei.  Provate in piazza Barberini.

Dar unde o fi Piata Barberini?! Din sfiala, nu mai intrebam, si o pornim haotic prin Roma, cu ochii lipiti de o confuza harta plianta facuta ferfenita, in cautarea sestertilor imperiali.  Ajungem, intrun sfarsit, in piata cu pricina si zarim, indaratul unui monument obscur(!), un oficiu de schimb valutar.

Care, miracolo, schimba “faimosii lei” romanesti in euro. Iesim, brusc inveseliti, si aruncam un ochi distrat spre  monumentul  din piata. Era Fontana del Tritone a lui Bernini ! De atunci, Bernini a devenit pentru noi, turistii nevoiasi din  indepartata Dacie Felix, un fel de patron protector, precum acei tritoni care, alaturi de nereide, ornau prora vechilor corabii, pe care le ocroteau de pericolele marilor.

-Mille grazie, Gian Lorenzo…



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu